E pur și simplu de neconceput că un om ar putea ajunge în Delta Dunării fără ca măcar să treacă prin Sulina. Zona Sulina merită explorată. O zi. O oră. O viață.
Este vorba de o parte mirifică a țării noastre, iar în acest articol, ne-am propus să vă arătăm și vouă asta, astfel încât dacă nu ați fost la Sulina măcar o dată în viață, sigur veți merge după ce ne citiți articolul.
Istoric
Sulina este ascunsă undeva, pe malul de vest al Mării Negre. Un colț ascuns de lume. Nu, serios. La Sulina nu poți ajunge cu mașina, ci doar pe cale maritimă, cu barca sau șalupa.
Orășelul Sulina îți oferă un gust aparte, îți pictează un peisaj rustic și frumos care capturează însăși esența României. Sulina a fost mereu un leagăn istoric impresionant, de pe vremea strămoșilor traci, și până în ziua de astăzi.
În jurul anului 500 î. Hr., Sulina stătea chiar la marginea mărețului Imperiu Roman, servind drept port și graniță. Întâmpina frecvent cele mai impunătoare nave romane. Acestă lăcaș al galerelor a servit mereu drept strajă, mai întâi pentru romani, iar mai târziu pentru români, astfel că până în ziua de astăzi, acest mic orășel stă la marginea României și ne păzește de orice galere ar dori să se aproprie.
Fiind amplasată într-un punct cheie de-a lungul Dunării, Sulina a fost trecută și de ruși și de greci și de romani, dar și de otomani. Astfel că în timp, populația Sulinei a fost una piperată de multe rase, nații și limbi străine. Un veritabil leagăn cultural, sau, cum îi spun cunoscătorii, o Europă în miniatură.
Și deși Imperiul Roman a căzut, inevitabil, Sulina a rămas unul din cele mai importante porturi ale țării, devenind în 1870 primul port liber (Porto Franco) al României.
Sulina este un oraș teribil de frumos, însă foarte chinuit. Un oraș mic care a îndurat multe și care exemplifică minunat tăria de caracter și curajul românului. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Sulina a fost distrusă aproape în întregime de bombardamentele rusești, renăscând și înflorind mai apoi, în anii 50, în ciuda distrugerii masive.
Sulina, cu alte cuvinte, este un oraș mic. Pescăresc. Poți să te bucuri de o ciorbă de burtă sau un borș lipovenesc, gătit așa cum trebuie. Și cât stai la masă, de ce nu, și de o istorioară, două, care să te ajute să cunoști mai bine locul.
Plaja și faleza din Sulina
Ce este Delta fără puțin stat la soare și olecuță de plajă? Când treci prin Sulina, nu o faci doar pentru masa caldă, sau pentru explorarea Pădurii Letea, despre care vom vorbi într-o secundă.
Mulți turiști ajung la Sulina an de an în căutarea unui refugiu împotriva nebuniei și haosului ce ne-au inundat viața de zi cu zi. Plaja din Sulina, se poate spune, e una sălbatică. Nu vei întâlni vânzători ambulanți de colaci sau de shaorme.
Plaja din Sulina este un loc neatins de lăcomia comercială, unde nisipul este alb și fin, iar plaja este adesea „cotropită” de petice de vegetație sălbatică. Ba mai mult, deoarece apa ce mângăie domol malul Sulinei este atât de joasă, plaja din Sulina este o destinație ideală pentru familiile în căutarea unei mici relaxări.
Pe plaja din Sulina poți admira natura sau poți dormi la soare, fără să te deranjeze gălăgia altor oameni. Copiii pot înota liniștiți, deoarece apa e mică pentru o bună bucată de mal.
Avem apoi, desigur, faleza din Sulina, zisă și faleza Dunării. În fiecare seară, de-a lungul falezei se aprind felinarele, iar briza lină creează atmosfera ideală pentru o plimbare. Când mergi pe faleză (asfaltată abia acum câțiva ani), te întâmpină un peisaj delicios de rustic. Treci, cum s-ar spune, chiar prin apă, iar de multe ori ai impresia că barca, sau de ce nu, chiar nava de marfă, trece fix pe lângă brațul tău.
În plimbare de-a lungul falezei, poți admira ruinele orașului, pescarii ce se întorc acasă cu brațul plin de pește, sau terasele la care ceilalți turiști se bucură de masă. Plaja, masa, toate îți dau un sentiment aparte, dar abia când te plimbi de-a lungul falezei, simți că ești de-al casei în Sulina.
Palatul Comisiunii Europene a Dunării
Tot în Sulina întâlnim și Palatul Comisiei Europene a Dunării, sau cel puțin, așa era o dată. Palatul, un monument superb cu o istorie spumoasă, a purtat acest titlu până în anul 1921, când a intrat sub administrația statului român.
Palatul a fost afectat grav de bombardamente, atât în Primul cât și în al Doilea Război Mondial, însă a fost reconstruit (și făcut parcă și mai frumos), iar astăzi servește drept sediul Secției Căi Navigabile Sulina.
Farurile din Sulina
Bineînțeles, nu poți trece prin Sulina fără să te oprești să admir numeroasele faruri din acest port bătrân.
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina, zis și Farul Vechi sau Farul Bătrân, a fost finalizat în 1870, cu o înălțime impresionantă de 17 metri. Scopul farului era avertizarea navelor ce se apropiau de port pe timp de noapte. Astăzi, turiștii pot urca în far pe o scară metalică interioară, și se pot bucura de priveliștea inegalabilă.
Farul nou din Sulina nu este la fel de frumos ca Farul Bătrân, neavând același șarm de demult. Este, însă, mult mai înalt, fiind unul dintre cele șapte faruri care asigură în prezent navigația din zona litoralului. Farul nou, botezat și Farul de aterizare, are o înălțime imensă de 48 de metri, iar lumina sa poate fi văzută de la 19 mile maritime.
Farurile gemene sunt două faruri vechi, astăzi scoase din uz, unul situat pe malul drept al Dunării, iar celălalt pe malul stâng. Venind dinspre portul Sulina, fiecare far poate fi accesat printr-un dig de piatră. Deși farurile nu sunt la fel de înalte (11, respectiv 13 metri), ele conferă o anumită frumusețe și autenticitate orașului.
Insula “K” , epava Turgut și golful Musura
Dinspre Sulina, putem ajunge pe cale maritimă la Insula K, o amplasare misterioasă de neratat când sunteți în Deltă. Situată în golful Musura, între brațele Musura și Sulina, Insula K s-a format natural de-a lungul anilor, și a fost mereu un loc important de cuibărit, hrănire și odihnă pentru păsările migratoare ce treceau deasupra României.
Chiar și în ziua de astăzi, când te apropii de Insula K, poți vedea o multitudine de păsări superbe, printre care pelicani, pescăruși, piciorangi, egrete și multe altele. Insula K este o formațiune stranie, extrem de slăbuță (pe alocuri, doar 80 m, iar în zonele cele mai late măsoară abia 200 de m). Ca lungime, Insula K se întinde pe 7 kilometri, dintre care doar 2,5 pe teritoriul României. Din cauza asta, Insula constituie un motiv de dispută între noi și vecinii ucraineni, deoarece o parte din insulă este pe teritoriul lor.
Din 2019, oprirea pe insulă este strict interzisă deoarece se crede că prezența oamenilor a introdus anumite boli care omoară populația de păsări de pe insulă. Însă asta nu e o problemă, poți ajunge cu barca sau șalupa rapid și lejer la Insula K, venind dinspre Sulina, și poți admira această minune naturală cât poftești.
În apropierea Insulei K întâlnim și Epava Turgut, o ambarcațiune oprită chiar lângă insulă. Deși epava nu se află acolo decât de 10 ani, ea este în întregime ruginită, iar culoarea arămie creează un contrast fantastic cu albastrul-verzui al apei.
Naufragiată în 2009, pe epavă încă se poate citi inscripția „Turgut S”. epava a eșuat lângă „limba de pământ” K în 2009, într-un drum între Georgia (țara de origine a navei) și portul ucrainean Ilicevsk.
Legenda spune că epava georgiană a eșuat lângă Insula Fericirii (așa cum este poreclită Insula K de către localnici) din cauza neatenției marinarilor și pentru că aceștia nu ar fi știut nimic despre insula nou-apărută. Deși nu se știe exact în ce an a început să se contureze Insula K, se crede că s-a întâmplat după începutul mileniului, insula aflându-se într-o creștere continuă.
Pădurea Caraorman și Letea
Dacă tot am ajuns în Sulina, nu se poate să nu trecem și prin pădurea Letea, una din cele mai frumoase atracții de pe Deltă. În această pădure, zisă și „Jungla din Deltă” datorită vegetației haotice, trăiesc herghelii de cai sălbatici, printre puținele rămase în toată Europa.
Povestea cailor este una cât se poate de interesantă, deoarece aceștia nu sunt tehnic sălbatici, ci mai degrabă sălbăticiți. Ei au fost abandonați de stăpâni în timpul anilor 80, în vremea comunismului, din cauza costurilor prea mari de întreținere.
Lăsați de izbeliște, caii au fost forțați să se adapteze și să redevină sălbatici, găsindu-și singuri mâncarea și trăind liberi.
La sudul Brațului Sulina, mai întâlnim și pădurea Caraorman, zonă protejată prin lege, ca parte a rezervației naturale Delta Dunării. Găsim aici o floră spectaculoasă, o amestecătură curioasă de stejari, frasini și plopi. Bineînțeles, fiind pe Delta Dunării, nu lipsește nici stuful, nici lianele (unele dintre ele lungi de 25 de metri), nici vița de vie sălbatică sau iedera.
În pădurea Caraorman trăiesc mai multe specii aparte de animal, printre care vulturul codalb, protejat de asemenea prin lege.
Însă de departe cel mai impresionant aspect al pădurii Caraorman îl constituie dunele de nisip. Acestea sunt unice la noi în țară datorită înălțimii ieșite din comun, atingând chiar 7 sau 9 metri.
Cu barca în Deltă
Dacă tot am ajuns să vorbim despre frumusețile pe care le poți vedea în Deltă, de ce să nu vă invităm și la o tură cu barca? În funcție de timpul pe care-l aveți la dispoziție, puteți face un tur mai lung sau mai scurt, care vă permite să admirați flora și fauna unice din Deltă.
În funcție de zona Deltei în care vă aflați, puteți întâlni peste 44 de specii de animale, printre care nurca, vidra, nutria și căprioara. Despre caii de la Letea abia v-am povestit, așa că nu mai amintim.
Delta Dunării, bineînțeles, este un veritabil paradis pentru pescari datorită populației piscicole bogate. În apele clare ale Dunării întâlnim crapi, foci cu burta albă, lebede, stârci albi și chiar și delfini (în prezent, avem 3 specii de delfin în Deltă!).
Delta Dunării merită explorată cu barca și de iubitorii de păsări, deoarece întâlnim de-a lungul drumului peste 300 de specii, printre care lopătari, pescăruși, fluierași, pițigoi, hoitari albi și huhurezi.
Delta Dunării este cunoscută și pentru flora spectaculoasă, cum ar fi întinderile de nuferi, dar și lianele lungi din pădurile Caraorman și Letea, care îți creează impresia că ești în vreo junglă exotică, și nu chiar aici în România.
Partea cea mai interesantă, spunem noi, despre Delta Dunării este că ea nu poate fi admirată din mașină, cum e cazul la majoritatea atracțiilor turistice din România. Pentru a înțelege cu adevărat frumusețea unică a Deltei, trebuie să lași roțile în urmă și să urci în barcă, pentru că numai așa poți cuprinde esența Deltei.
Lacul Roșu și Lacul Puiu
Lacurile Roșu și Puiu au fost mereu o destinație apreciată de comunitatea pescărească, datorită în mare populației bogate de pești din zonă. Însă nu trebuie să fii pescar ca să apreciezi această zonă liniștită, cuprinsă de o frumusețe rar-întâlnită.
Pe canalul Roșu-Puiu, „auzim” liniștea pentru care Delta este atât de faimoasă. Este un moment ideal să lași deoparte stresul și grijile și să urmărești crapii cum se mișcă în apă, sau să ții un ochi ațintit către cer, în căutarea unui pescăruș.
Și dacă privești înapoi către mal, vegetația înaltă și deasă îți creează impresia că ai ajuns într-un loc cu adevărat uitat de lume.
Concluzie
Nu mai știm cum am pornit cu acest articol. A da, vă spuneam despre frumusețea aparte a orașului Sulina și a zonei din apropiere. Ce mai, frumusețea Deltei în general. Însă între timp, tot scriind aici, nouă ni s-a făcut dor de mare, și mai precis, de un drum alene cu barca prin Deltă. De un borș bun, lipovenesc. De o oră petrecută pe apă, ascultând liniștea și admirând mama natură.
Și voi la fel? Păi atunci vă așteptăm și mergem împreună!
