Delta Dunării este una din atracțiile principale ale acestei frumoase țări – locul pe care mulți îl descriu ca un „rai natural” și pe care străinii nu ezită să-l viziteze atunci când ajung pe meleagurile noastre. Aici întâlnim o vegetație sălbatică, precum și o faună bogată și diversă (e faimoasă populația de pasari si de pești din Delta Dunării!) și ne putem petrece câteva zile sau mai mult dacă ne permite timpul, explorând și relaxându-ne în zonă.
Și desigur, una din cele mai populare îndeletniciri în Delta Dunării este pescuitul sportiv. Până acum, s-au înregistrat 133 de specii de pești din Delta Dunării, dintre care 44 de specii de apă dulce, 58 care trăiesc exclusiv în ape sărate și 31 de specii care trăiesc atât în apele saline cât și în cele dulci. Printre acestea, desigur, se numără și mai multe specii de pește protejate prin lege, deoarece acestea se află în pericol de dispariție. Acestea includ sturionii, delfinii, țigănușii și pecarinele.
Sfat: Dacă vă tentează o excursie de pescuit în zonă, vă sfătuim să vă documentați în prealabil despre speciile de pește protejate prin lege, precum și despre zonele în care accesul/pescuitul sunt interzise.
Dar de ce să pescuiești în Delta Dunării?
Mulți pescari amatori aleg confortul unui lac din apropierea localității decât să se deplaseze până în Delta dunarii. Însă nu degeaba i se spune Deltei „paradisul pescarilor”. Zona are de departe cea mai mare varietate când vine vorba de specii de pești, iar peisajul este cu adevărat unic. Legănându-te ușor pe apă, așteptând să prinzi ceva, poți uita de toate grijile vieții de zi cu zi. Te bucuri de liniștea caracteristică zonei și de aerul curat, făcând ce îți place mai tare.
Un alt motiv pentru care mulți oameni vin să pescuiască în Deltă este ca să profite de asemenea de numeroasele excursii din zonă. E păcat să ajungi în Deltă și să nu mergi într-o excursie de o zi cu barca sau șalupa, chiar pe lacurile unde se găsesc speciile de pești din acest articol – vezi natura, vizitezi niște atracții turistice, cum ar fi Sulina sau Pădurea Letea, și te poți bucura chiar și de o masă tradițională de pește.
Ce pești prinzi la un pescuit în Delta Dunarii?
1. Știuca (Esox lucius)
Perioada optimă pescuit: octombrie (interzis pescuitul în perioada de reproducere februarie-martie)
Știuca este unul din peștii favoriți ai pescarilor experimentați, cântărind de-obicei în jur de 800 de grame, însă putând ajunge chiar și la 20 de kilograme. O știucă obișnuită ajunge până la 30-40 de cm, însă au fost instanțe în care acest răpitor de apă dulce a atins chiar și 1.5 metri. Este un pește dibaci care-și pândește victima într-o poziție complet nemișcată și ascunsă de vegetația bogată. Atunci când simte o victimă apropiindu-se, știuca lovește rapid și sigur, prinzându-și prada cu gura sa despicată (ciocul este similar unei rațe) și plină de dinți.
Deși ea poate fi întâlnită și ziua, preferă să vâneze pe timp de noapte, profitând de întuneric pentru a se ascunde și mai bine.
Momeală recomandată: peștele viu, lingurița oscilantă și lingurițele rotative sunt toate momeli „apetisante” pentru știucă.
2. Crapul (Cyprinus carpio)
Perioada optimă pescuit: septembrie – octombrie (interzis pescuitul în perioada aprilie-iunie)
În cultura japoneză, crapul reprezintă curajul și energia. În cultura pescărească, crapul reprezintă o captură apetisantă. Ajungând chiar și la un metru în lungime, crapul este caracterizat prin aspectul „rotofei” – un pește mic cu buze groase, ăsta e crapul.
Este, de asemenea, un pește pașnic și binevoitor față de celelalte specii. Fiind omnivor, acesta alege să se hrănească din sedimente și nămol de pe fundul apei. În general, atacă crustacee și moluște, sau chiar ouă și rămășite de pește.
Momeala recomandată: Cum crapul este omnivor, aveți de unde alege. Diverse râme sau viermișori constituie de obicei o momeală bună. La fel și porumbul și chiar și mămăliga!
3. Somnul (Silurus glanis)
Perioada optimă pescuit: lunile calde sunt ideale, deoarece somnul atunci este cel mai activ. Pe măsură ce vremea se răcește, acesta devine din ce în ce mai retras.
Somnul este un pește mare și mustăcios, caracterizat de o culoare gri/pământie și de un strat alunecos de mucus pe toată suprafața corpului. Acest strat lucios are caracter protector, iar mustățile îl ajută să pipăie lucrurile din jur. În general, somnul are o dimensiune medie de 50-60 de cm în lungime, însă poate crește extrem de mult. Recordul la somn din Delta Dunării este de 400 de kilograme!
Momeala recomandată: Acest răpitor cu gură mare poate fi prins dându-i-se mâncarea sa obișnuită, anume broscuțe, rame negre, țipari (peștele viu, în general, este deosebit de eficient), dar și insecte și lingurița rotativă.
4. Carasul (Carassius auratus)
Perioada optimă de pescuit: lunile calde, din aprilie până în octombrie
Carasul este un pește relativ mic, rareori depășind 30 de cm în lungime (sau mai mult de 500 de grame). Este, de asemenea, un pește relativ nepretențios și pașnic, hrănindu-se în principal cu larve, scoici și viermișori.
Este un favorit al pescarilor de pretutindeni deoarece este cunoscut pentru gustul delicios al cărnii sale, putând fi preparat într-o varietate de feluri.
Un lucru interesant și puțin știut despre caras este că există foarte puțini masculi, iar femelele sunt adesea fecundate de alte specii de pește cum ar fi crapul.
Momeala recomandată: Mâncare obișnuită (râmele, viermii), precum și bucățile de pâine sau mămăliga.
5. Avatul (Aspius aspius)
Perioada optimă de pescuit: deși avatul poate fi întâlnit pe toată perioada sezonului de pescuit, ideal este să-l căutați toamna, deoarece atunci este mai activ.
Avatul este un pește solid verde-albăstrui, al cărui corp măsoară în general cam 30-50 de cm și este acoperit de solzi micuți și protectori. Acesta preferă să se hrănească la suprafața apei cu peștișori mici și ușor de prins. Deși preferă lunile mai răcoroase, cum ar fi octombrie, acesta este destul de activ și în diminețile lunilor calde de vară (aviz amatorilor).
În general, avatul este recunoscut ca fiind un pește lacom și un pericol pentru micuții obleți, pe care îi vânează cu deosebită îndârjire.
Momeala recomandată: obleții, bineînțeles! De asemenea, alți peștișori vii au succes, precum și lingurița rotitoare sau twister-ul.
6. Bibanul (Perca fluviatilis)
Perioada optimă pescuit: Bibanul este cel mai activ toamna și iarna, dar poate fi prins pe tot parcursul anului, în afara perioadei de prohibiție (martie-iunie).
Pe biban îl recunoaștem după înotătoarea țepoasă de pe spate, precum și după coloritul viu. Poreclit și „câinele apelor”, bibanul este un peste deosebit de curios, lucru care-l face să vină „dând din coadă” să inspecteze orice mișcă. Din păcate pentru el, asta îl face o țintă ideală pentru pescari. În general, nu depășește 30 de cm în lungime sau 350 de grame.
Este un pește nesătul care se hrănește pe toată perioada zilei, preferând să stea la pândă dimineața și după-amiaza, îndeosebi.
Momeala recomandată: Peștișorii vii și broscuțele îl atrag întotdeauna, dar și bucățile de pește mai mare (sau de lipitoare). Fiind un pește mâncăcios și curios, vine și la mici victime și la dispozitive cum ar fi lingurița rotativă sau twister-ul.
7. Linul (Tinca tinca)
Perioada optimă pescuit: Pe toată durata sezonului de pescuit, adică în perioada iunie – octombrie.
Linul este o specie de pește de apă dulce și poate fi ușor recunoscut după forma caracteristică a corpului – îndesat și foarte alungit în zona cozii. În general, ajunge până la 40 de centimetri ca lungime, dar nu depășește o greutate de un kilogram. Majoritatea sunt verzi-cafenii în zona dorsală, iar solzii de pe spate strălucesc adesea în culorile curcubeului. Este un pește pașnic și omnivor și are în mare aceeași dietă ca și crapul.
Momeala recomandată: Ca și crapul, fiind amândoi omnivori, linul mănâncă destul de multe, dar mai ales viermișori și râme. De asemenea, merită să încercați cu bucăți de pâine precum și cu mămăligă.
8. Roșioara (Scardinius erythrophthalmus)
Perioada optimă pescuit: Pe toată perioada sezonului de pescuit.
Roșioara, după cum ne sugerează și numele, este caracterizată de conturul roșiatic prezent pe marginea cozii și a înotătoarelor. Corpul de-obicei are un colorit gălbui-auriu, lucru care face roșioara destul de ușor de ochit.
Un pește de talie mică, roșioară de obicei nu depășește 25 de cm în lungime sau 350 de grame ca greutate. De obicei, se hrănește cu ce apucă – îndeosebi cu viermișori și râme, și uneori cu peștișori vii mai mici decât ea. De asemenea, mai poate mânca și plante, larve și alge, având deci o dietă destul de variată. Acest mic membru a familiei ciprinidelor își depune icrele în perioada aprilie-mai, chiar înaintea începutului sezonului de pescuit.
Momeala recomandată: Cele mai mari șanse de a prinde o roșioară le aveți folosind dieta ei tradițională – viermii și râmele. De asemenea, fiind un pește omnivor, nu spune „nu” unor bucăți mici de pâine, și chiar acceptă și puțină mămăligă.
9. Plătica (Abramis brama)
Perioada optimă pescuit: deși poate fi întâlnită pe toată perioada sezonului, ea este mai ușor de prins în iulie și mai ales în septembrie-octombrie, când se adună multe la un loc (în perioada aceasta, pot fi prinse multe într-un termen scurt).
Plătica este unul din cei mai mari membri ai familiei abramidelor, ajungând până la un kilogram în greutate. Majoritatea exemplarelor întâlnite în Deltă au în jur de 30-50 de cm în lungime, iar corpul este înalt și puternic, acoperit de niște solzi mari și „punctați” în formă de evantai.
Deși preferă să stea în adâncuri, iese ocazional la pescuit mai înspre suprafața apei. Plătica este un deliciu preferat de pescari deoarece carnea sa este deosebit de fragedă și de gustoasă.
Momeala recomandată: râmele și viermișorii au succes și la plătică, precum și boabele de porumb, pâinea și pastele.
10. Șalău (Stizostedion lucioperca)
Perioada optimă pescuit: tot anul, însă în mod deosebit în lunile de vară/început de toamnă.
Șalăul este unul dintre cei mai bine-cunoscuți membri ai familiei percidelor. Acesta are pe spate caracteristicele înotătoare dorsale și poate fi ușor recunoscut după forma alungită și cilindrică a corpului, acoperit de solzi mici și uniformi, precum și după coloritul frumos dar discret (de multe ori în nuanțe verzui și cenușii), marcate de 5-7 dungi mai întunecate.
Șalăul poate ajunge până la 1m în lungime, dar mult mai adesea are doar 50-70 cm, și nu cântărește mai mult de 2-3 kg.
Momeala recomandată: Ideal ar fi pescuitul cu wobbler-ul, lingurița sau twister-ul, însă mulți pescari preferă de asemenea bucățile de pește mai mare, precum și peștișorii vii mai micuți.
Mai jos, vom vorbi despre câteva specii minunate de pești care pot fi întâlnite în Delta Dunării, dar care sunt protejate prin lege. Din acest motiv, ele nu pot fi pescuite, sau cel mult, pot fi pescuite la plasa de pescuit, în funcție de specificațiile legislației.
11. Păstruga (Acipenser stellatus)
Păstruga este poate cel mai ușor de recunoscut membru al familiei sturionilor (toți protejați prin lege). Aceasta are un corp gri-argintiu (în zona abdomenului) și este acoperit de nuanțe mai întunecate sau cafenii în zona dorsală. Corpul păstrugii are o formă alungită care are 5 rânduri de discuri osoase, cum au și ceilalți sturioni.
Lungimea medie a păstrugii este de un metru, iar greutatea undeva între 5-8 kg. În cazuri excepționale, ea poate ajunge la peste 2 metri lungime și aproape 70 de kg. Păstruga poate fi recunoscută după botul alungit, similar unei săbii.
În general, aceasta trăiește în Marea Neagră și migrează către Dunăre pentru reproducere și pentru a-și depune icrele, migrând ulterior înapoi împreună cu puietul.
12. Nisetru (Acipenser gueldenstaedtii)
Nisetrul este un frate al păstrugii, făcând și el parte din familia sturionilor. O lungime tipică pentru un nisetru este de 1-2 metri, însă s-au mai întâlnit specimene de 4 metri. Deși aceste cazuri rare cântăreau undeva pe la 100 de kg, un nisetru obișnuit rareori depășește 20-30 kg.
Precum păstruga, acesta migrează din Marea Neagră către Dunăre pentru a se reproduce și are un nas alungit, amintind ușor de un delfin. Corpul, însă, este mai rotund și mai îndesat decât al păstrugii. Partea dorsală are de obicei o nuanță maronie/cenușie, în timp ce pe burtă este alb sau în orice caz, deschis la culoare.
Nisetrul preferă să se hrănească cu moluște și viermișori, și foarte rar cu alți pești din Delta Dunarii.
13. Cega ( Acipenser ruthenus)
Spre deosebire de alți sturioni, cega preferă apele dulci și limpede, motiv pentru care trăiește direct în Dunăre, reproducându-se tot acolo. Cega este de asemenea semnificativ mai micuță decât alți sturioni, rareori ajungând la 70 de cm în lungime, deși mai obișnuită este o lungime medie de 40-50 cm. Deși greutatea variază destul de mult, exemplarele întâlnite în Dunăre cântăresc între 0,5 și 5 kg.
Are o coadă mai înaltă și mai alungită decât alți sturioni, dar altfel seamănă destul de mult cu păstruga, fiind doar mai mică.
14. Morunul (Huso huso)
Dintre sturionii prezenți în România, morunul este de departe cel mai mare (s-au înregistrat chiar și moruni de 9 metri în lungime și 2.000 de kg în greutate). Mult mai comună, însă, este o lungime de 1-3 m în Marea Neagră, și o greutate între 100 și 150 de kg. Morunul poate trăi până la 100 de ani, fiind de altfel și unul din cei mai longevivi sturioni din zonă.
Are un corp masiv și alungit, iar botul este de-obicei triunghiular (turtindu-se pe măsură de îmbătrânește). Precum păstruga, morunul are cinci rânduri de scuturi (umflături mici) în zona dorsală, laterală și ventrală.
15. Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata)
Scrumbia de Dunăre, în mod amuzant, este de fapt un pește maritim care trăiește, în mare parte, în Marea Neagră. Aceasta migrează primăvara către Dunăre pentru a-și depune icrele, după care se retrage înapoi în mare.
Scrumbia este în general un pește destul de micuț. Specimenele întâlnite în Deltă au o lungime medie de 30-45 de cm, iar greutatea de obicei nu depășește 600 de grame (în cazuri rare, 1 kilogram). Scrumbia are un corp alungit care dă impresia că a fost turtit pe părțile laterale. Acesta este acoperit de solzi protectori și este de obicei verde-albăstriu pe spate și argintiu sau chiar alb pe lături.
Fiind un pește relativ mic, scrumbia se hrănește de obicei cu mai mulți pești mici și diverși crustacei.
Concluzie – Zecile de pești din Delta Dunării
După cum am văzut, sunt destule specii de pești în Delta Dunarii ca să ajungă la toată lumea, chiar și dacă scoatem din ecuație speciile protejate prin lege. Adevărul e că atunci când vii și vezi speciile numeroase de pești din Delta, parcă nu-ți mai vine să pleci și te apuci de pescuit chiar și dacă nu te pasiona înainte!
În Deltă, poți descoperi destule lacuri și zone mai puțin explorate (și astfel mai bogate în pești) și te poți relaxa la o mică partidă de pescuit. Bineînțeles, este important să pescuiți responsabil și să cunoașteți și să respectați prevederile legale, în funcție de zonă.
Dar în afară de asta, ce zici, vii să vezi ce pești prinzi la un pescuit în Dunăre?
