Pădurea Letea este unul din cele mai fascinante destinații de pe teritoriul românesc. Ascunsă în inima Deltei, pădurea Letea este o rezervație naturală, vestită în în toată Europa. An de an, mii de turiști (atât români, cât și străini) ajung în zonă și salută cu drag „Jungla din Deltă”, așa cum este poreclită pădurea Letea.
Drumul către Letea
Din fericire, e ușor să găsești o excursie care să ți se potrivească, și care să includă și o „trecere în revistă” a pădurii Letea. Ajungi la ea pe cale maritimă, cu barca sau șalupa. Drumul e și el unul „stropit” cu priveliști superbe, indiferent de unde pleci.
O poți lua, spre exemplu, pe un drum care să te treacă și pe la Mila 23, o altă destinație superbă în Delta Dunarii. Acest mic sătuc rustic îți permite să guști puțin viața localnicilor, să vezi ce înseamnă că adevărat viața în inima Deltei Dunării, ba chiar și să te bucuri de o gustare tradițional pescărească, dacă ți-o permite timpul.
Intri apoi în Lacul Matița, celebru pentru populația bogată de pește (este și o destinație populară pentru amatorii de pescuit). Aici, putem vedea crap, știucă, etc. Trecem și prin Lacul Mehei, cunoscut pentru bogata „populație” de nuferi, casă a lebedelor mute, a stârcilor și a lopătarilor.
Treci, de-a lungul drumului, și prin zone mai mlăștinoase, și prin stuf, vezi și dune. Cu alte cuvinte, e o adevărată experiență. Și nici n-ai ajuns la pădure încă.
E interesant că drumul te ia și pe lângă zona protejată de lege Roșca-Buhaiova, unde se adăpostesc an de an colonii de pelicani, precum și alte păsări. Străbați și Canalul Șidor, care poartă un renume aparte datorită faptului că trece peste dune de nisip, lucru care îl face puțin mai dificil de străbătut (de-asta e bine să mergi cu cineva cu experiență).
Și ajungem la Pădurea Letea
Chiar înainte de a debarca, simți că pășești parcă pe un tărâm magic, asemeni niciunui altul pe care l-ai explorat până acum. De obicei, ajungi la pădure trecând mai întâi prin sat. Ești însoțit de săteni, uneori, lucru care contribuie la sentimentul unic, și întărește experiența Letea.
Padurea Letea este o pădure subtropicală, care s-a dezvoltat pe dunele de nisip, peste grindul nisipos cu același nume. Unul din cele mai interesante aspecte ale pădurii Letea este peisajul schimbător, deoarece Letea nu e ca oricare altă pădure. Ea se schimbă de la pas la pas. Aici, poți fi într-o veritabilă junglă, iar peste 300 de metri, pare că ai ajuns în deșert.
Bineînțeles că asta experiența cu atât mai interesantă. Nu știi niciodată unde vei ajunge, când vine vorba de această „junglă din Delta Dunării”, iar foarte mulți turiști se întorc anual la Pădurea Letea. Pentru a retrăi o experiență, în primul rând, dar și pentru a înțelege mai bine.
Vezi tu, Letea nu e ca oricare alt loc de pe Pământ. Nu ajunge să mergi o dată, să faci câteva poze și să pleci, satisfăcut. De fapt, mai bine nici nu scoți telefonul din geantă, deoarece îți va permite să te concentrezi și să absorbi mai bine priveliștea.
Mulți dintre oamenii care revin la Letea nu o fac pentru a retrăi ce a fost prima oară, ci mai degrabă pentru a adăuga experiențe noi deasupra acelei vizite inițiale. Pentru că poți vizita pădurea Letea de o sută de ori și totuși să nu o cunoști în întregime, așa că la fiecare vizită, descoperi ceva nou de care înainte nici că aveai habar.
Rezervația Letea, cea mai veche din țara noastră (statut câștigat încă di 1938) se întinde pe impresionanta suprafață de 3.000 de hectare și găzduiește mai bine de 70% din toate speciile de animale din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD). Printre acestea, întâlnim peste 3000 de specii distincte, dintre care 2000 sunt insecte.
Ce animale putem întâlni în pădurea Letea?
Desigur, unul dintre motivele principale pentru care pădurea Letea este atât de populară printre turiști este fauna bogată și extrem de diversă. Aici întâlnim vipera de stepă, o specie veninoasă de șarpe, însă nu lăsați asta să vă înspăimânte. Vipera de stepă este cea mai puțin periculoasă viperă din Europa, iar până în ziua de astăzi, nimeni nu a murit de la o mușcătură.
O altă reptilă destul de rară pe care o putem întâlni înăuntrul pădurii este șopârla de nisip, o creatură mică și deschisă la culoare, extraordinar de agilă și de rapidă.
Vulturul codalb, de asemenea, este o priveliște obișnuită înăuntrul pădurii Letea. Ascunși în flora deasă a pădurii, putem urmării această pasăre răpitoare la vânătoare.
Tot în pădurea Letea întâlnim și șoimulețul de seară, una din cele mai frumoase păsări din Delta Dunării. Putem întâlni și pupăza, prigoia și dubrăveanca, toate acestea constituind un motiv excelent de a vizita pădurea Letea dacă sunteți fascinat de păsări.
Însă de departe cel mai mare punct de atracție al pădurii Letea îl constituie populația de cabaline din zonă.
Caii „sălbatici” de la Letea
Pădurea Letea este cunoscută, atât în România pe cât și în restul Europei, ca unul din puținele locuri de pe continent unde mai există cai sălbatici. Auzi adesea despre pădurea Letea, casa cabalinelor sălbatice, însă adevărul este puțin mai complicat decât se dă de înțeles.
În ciuda numeroaselor articole de pe internet despre „caii sălbatici” de la Letea, ei nu sunt cu adevărat cai sălbatici, ci sălbăticiți. Iar în spatele acestei denumiri, se află o poveste cât se poate de interesantă, care ne oferă și o scurtă lecție de istorie în trecutul zbuciumat al țării noastre.
Vedeți voi, în anii 80, costul vieții era unul ridicat în România, iar majoritatea țării se confrunta cu numeroasele neajunsuri financiare pe care unii dintre noi încă ni le amintim.
Astfel că întreținerea și creșterea animalelor devenea din ce în ce mai scumpă. Când, la începutul anilor 80, s-a declarat stare de anemie infecțioasă în rândul cabalinelor din România, mulți crescători de cai au decis că întreținerea lor în aceste condiții ridicate era pur și simplu mult prea scumpă.
Așa că i-au abandonat, iar caii (mai ales în zona pădurii Letea) au fost nevoiți să se adapteze situației, învățând din nou să trăiască în sălbăticie. Caii din zona Letea au învățat să se hrănească și să trăiască fără intervenția și ajutorul omului, întorcându-se la un statut de sălbăticie înnăscut acestor creaturi nobile.
Când mergi prin pădurea Letea, ai toate șansele să întâlnești o herghelie de cai sălbatici alergând maiestuos pe câmpie. Iar așa ceva nu se compară cu nimic din ce ați văzut până acum, vă asigurăm. Este un spectacol extraordinar, unul care îți amintește (dacă mai era nevoie, după așa un drum mirific) de minunea care este acest pământ.
Desigur că de-a lungul anilor, au fost și oameni nemiloși care au încercat să profite de aceste ființe maiestuoase, ademenind frumoasele cabaline către abator, însă ei au fost opriți, iar rezervația Letea este monitorizată prin lege.
În prezent, se estimează că ar exista în jur de 2.000 – 3.000 de cai sălbăticiți în pădurea Letea. Merită călătoria până în Delta Dunării doar și pentru cai, deoarece șansele de a vedea niște ființe atât de frumoase și de libere oriunde altundeva în Europa sunt mici spre zero.
Vegetația din pădurea Letea – peisaj de basm
Nu putem vorbi despre pădurea Letea fără să amintim măcar de vegetația fantastică din zonă. Într-adevăr, când treci prin pădure și privești către cer, ești imediat surprins de lianele lungi (de 25 de metri, unele dintre ele), care atârnă deasupra capului tău.
Tot ascunși în pădurea Letea, descoperim și stejarii seculari, care tronează în mijlocul pădurii necontestați de sute de ani. Într-adevăr, unii dintre ei sunt acolo de aproape 800 de ani.
Pădurea Letea este bine numită „jungla din Deltă”, deoarece chiar ai impresia că ești într-o junglă. Vița de vie crește sălbatic în jurul tău, iar florile cum ar fi curpenul de pădure îți aștern o pătură de flori la picioare.
Un fel de Rai pe pământ, această pădure Letea…
Din toate motivele de mai sus, ne-am dorit mult ca traseele noastre să includă și pădurea Letea. Cum spuneam, ar fi păcat să treci prin Delta Dunării și să nu ajungi și în nordul ei, la pădurea Letea.
Este un loc unic pe pământ, care îți permite un fel de comuniune cu natura, din ce în ce mai rară (și mai prețioasă) în vremurile astea în care suntem toți atât de urbani.
